,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Viermi dezgustători aliberali, ,,Cultura e finalitatea tuturor societăților” (E. Lovinescu)

Pasărea Tiuk Zăpuşeală. Ziua-ntreagă Soarele a pârjolit. Nici în casă, la umbră, cu toate storurile trase, nu puteai răsufla. Să lucrezi?

La masă nu puteai sta, se lipea braţul de tăblia mesei. Îmbâcseală, şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. Nu reuşeam să leg două litere.

Abia seara, la lumina lămpii cu abajur verde, îndrăznesc din nou să pun mâna pe condei.

Scapa de poluare

Dar condeiul e greu, abia-l ţin viermi dezgustători aliberali mână. Zidurile, care toată ziua m-au apărat de razele ucigătoare, acum varsă peste mine arşiţa acumulată.

Miezul nopţii. Ies pe balcon, la o ţigară. La pândă: se aud stranii schelălăieli de la o vreme în jurul casei. Din marele parc, rămas de pe vremea codrilor sălbatici.

Dosar | | Pagina 16

Peste drum e parcul, dinspre parc ar trebui să vină o undă de răcoare. Uneori vine abia spre zori. Trebuie să ai răbdare. Scaunul pe care şed e scund, stau cu genunchii la bărbie, ghemuit, chircit. Şed şi aştept briza. Când şi când cerul străfulgeră. Se aud bubuituri înfundate: undeva, în munţi, bântuie furtuna. Sau poate cad bombe pe undeva. Briza întârzie. S-ar putea să nici nu vină: aici, în noaptea asta, apasă o linişte care mă nelinişteşte.

Totul e încremenit, pe scenă nu mai urcă de mult nimeni, decorul e acelaşi: ca într-o dioramă. Privesc insistent copacii din parc: frunze neclintite, de nopţi întregi, de când am început să le observ. Parcă ar fi trase în ceară. Sclipesc sub lună.

În jurul neonului vineţiu, o singură gâză, un biet fluturaş se învârte beat, disperat. Anul trecut încă, în jurul lui roiau ţânţari, fluturaşi, cărăbuşi, feluri de gâze. Chiar, unde-or fi ţânţarii din anii trecuţi? Unde gâzele, unde fluturaşii? Anul trecut, la ora asta ascultam polifonia greierilor din parc. Parc-ar fi fost ieri. Acum nu se mai aude nici un ţârâit măcar. Ţânţarii au rezistat cel mai mult.

viermi dezgustători aliberali cancer hepatic la copii

Era rău cu ei, dar parcă e mai rău fără ei…Cât de precis localizau ei până şi cel mai firav firicel de sânge! Ce frumos bâzâiau, nu te lăsau o clipă, te ţineau treaz, îţi puneau la încercare agerimea, reflexele… Ca să nu mai vorbim de sugestiile pe care le stârnea zumzăitul cosmic al roiurilor. În schimb, de câteva nopţi încoace, chicoteala aceea viermi dezgustători aliberali, destrăbălată, de undeva din bezna parcului: o fojgăială scurtă, violentă, undeva între coroanele copacilor!

Ce behăit obscen! Aerul călduţ şi umed, dens ca o mâzgă, mă năclăieşte. Stau aici şi aştept briza. Mi-am cultivat îndelung răbdarea: pot să stau neclintit la pândă, fără să aţipesc.

Vreau să fiu treaz când o să apară dihania. Iar timpul trece şi briza nu mai vine. Dacă aş fi sincer cu mine, aş recunoaşte că nici n-o să mai vină.

PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII!

În bezna parcului, în sfârşit, se iscă un foşnet. Apoi un zumzet. Şi un zbârnâit greu, ca plesnetul unei coarde de contrabas, rupându-se, undeva departe. Un vuiet prelung, metalic, de bondar hipertrofic. Şi chicoteala aceea sardonică!

Asta era, deci!

Scapa de poluare

Pasărea Tiuk! Se arată numai noaptea. Străvezie, ca un glob ovular, fosforescent. Iute ca fulgerul.

Aduce prăpădul! Cancer ovarian ppt dezastre. Iminente cutremure, erupţii, diluvii, pârjolul o urmează, catastrofe aviatice, invazii de lăcuste, uragane, accidente feroviare, teroarea se instaurează la câteva minute după trecerea ei. Ar trebui să fug, reticulated papillomatosis icd 10 unde să fug?!

Ar trebui să fac ceva, dar ce să fac?! Şi-apoi, de ce tocmai eu?

Unde sunt toţi? Încerc să mă ridic, dar picioarele nu mă ascultă. Încerc încă o dată: sunt un ghem de cârcei.

viermi dezgustători aliberali prevenirea tratamentului paraziților la om

Trece, cu sirena urlând infernal, o ambulanţă. Şi linişte.

Caine Infestatia cu viermi rotunzi

Din nou nechezatul, viermi dezgustători aliberali aproape. O lumină vineţie a irizat o clipă frunzişul parcului. Şi-apoi — ţipătul: Tiuk!

viermi dezgustători aliberali cea mai bună curățare de detoxifiere a colonului

Razant peste balconul în care aştept briza. Apoi acea linişte iarăşi, de la început. Neclintită de nimic. Ca un bloc de marmură. Frunzele copacilor — de ceară. Stau ghemuit, anulat. Ca într-o dioramă.

Categorie / Dosar

Îmi revin spre zori, năclăit, aşteptând iminenta catastrofă. A fost vestită. A zburat peste parcul acesta, peste oraş, peste tot. Dar, nimic! Nimic-nimic: nici o mişcare, nici o adiere, nici un zgomot, nici un sunet, nici o voce, nici o lumină. Nu, nu visez! Pentru fiul meu, care e în perioada de creştere. Coşul de papură aşezat în mijlocul mesei din sufragerie e mereu plin cu fructe.

Mai rar mere, mai degrabă portocale. Le aduc seara, când mă întorc de la lucru.

PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII! - PDF Free Download

Copilul aude cheia în broască, vine şi mă întâmpină. Preia punga cu portocale, umple coşul de pe masă, ia două, cele mai mari, se retrage în camera lui: îşi face lecţiile.

Anul acesta termină liceul. În fiecare zi, până seara târziu, îşi face lecţiile. Învaţă şi mănâncă portocale: merge mai uşor socoata, cu portocale. Trece un ceas. Iată-l că vine şi mai alege două. De ce nu mănânci şi tu? Acum fumez. Cam aşa stau lucrurile: le devorează într-un ritm care mă uluieşte. Dar îmi şi face plăcere.

O exista oare vreun rai al lor? Că iadul, după cum, pe zi ce trece, ne convingem tot mai mult, e aici, pe Pământ! Ori: alo! Or avea prioritate ăi de-au ceva experienţă mai o tămâiere, mai o cântare simţită, un bătut de toacă acolo, o practică cât de mică în sfintele taine?

Eu urmăresc totul cu coada ochiului, mă prefac preocupat de-o carte din raft, şi savurez savoarea cu care acest animal tânăr şi sănătos îşi devoră clipele. Bucuria lui stăpânită, deja matură, care primeşte darurile vieţii ca lucruri fireşti.

viermi dezgustători aliberali indurarea condilomului

Nu ştiu dacă aceste jubilaţii m-au molipsit; sau dacă m-au convins ai casei că, în prag de iarnă, trebuie introduse cât mai multe vitamine în organism.

Oricum, pentru că începusem să cam uit gustul portocalei, în cele din urmă m-am lăsat convins: acum câteva zile viermi dezgustători aliberali luat una şi am aşezat-o pe biroul meu, cu gândul să o desfac mai târziu.

Pentru că acum adică atunci, adică tot timpulîntr-adevăr, fumez: douăzeci de ţigări pe zi viermi dezgustători aliberali tainul meu minimal. Dar, gândeam, târziu în noapte, când în gură se instaurează gustul acela amar al nopţii şi nicotinei, când gâtlejul e uscat şi abia mai înghiţi, în sec, şi când cafeaua, salvatoarea atâtor clipe goale, acum răcită şi fără nici un gust, când ochii obosiţi de lumina prea puternică a veiozei pretind o pauză de întuneric, atunci câteva felii de portocală vor prinde bine, vor umecta căile respiratori care, astfel împrospătate, vor fi gata să primească, vor pretinde chiar, un nou val de fum şi pauza de întuneric va trece mai uşor.