Găuri de vierme by Liliana Sava on Prezi Next

Un capăt al unui vierme

Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare tridermice cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină cu parenchim sau mezenchim.

Vierme - Wikipedia

Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi. Sunt animale în cea mai mare parte acvatice, libere sau parazite.

Viermi plați Platyhelminthes [ modificare modificare sursă ] Tenia este un vierme plat parazit, care se dezvoltă în corpul a două gazde: omul, gazda principală în intestinul căruia trăiește și produce ouă, și porcul sau vitele cornute mari, gazde intermediare în care se dezvoltă larvele. Corpul ei are o lungime de metri, fiind segmentat și având culoarea albă. La capătul anterior se găsește o umflătură numita scolex pe care se află 4 ventuze și o coroană dubla de cârlige cu care se prinde de peretii intestinului. Între scolex și corp se află gâtul.

Au corpul puternic turtit dorso-ventral, simetrie bilaterală şi o serie de trăsături de superioritate faţă de grupele precedente ale regnului Animalia: prezenţa mezodermului şi a organelor care derivă din cea de a treia foiţă embrionară; apariţia unui sac musculo-cutaneu format din muscultura circulară diagonală şi longitudinală care înveleşte întregul corp; prezenţa unui aparat excretor protonefridian; sistem nervos ganglionar, cu concentrare nervoasă la nivelul zonei cefalice, zona unde se găsesc de asemenea organe de simţ; aparat genital uneori extrem de complicat datorită faptului că sunt animale hermafrodite.

Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare în timp ce formele parazite se caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă.

  • Paraziti u usima kod macaka
  • Cum se tîrăsc viermii? | Moldova Suverană

Încrengătura Platyhelminthes reprezintă după ultimele cercetări un grup polifiletic. Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o veritabilă provocare pentru specialişti.

Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive care au dus la apariţia unui ansamblu extrem de complex. În urma analizelor moleculare, grupele Acoelomorpha şi Xenoturbellida cuprinse anterior în încrengătura Platyhelminthes, sunt considerate separate, formând încrengătura Xenacoelomorpha, apropiată de deuterostomieni.

Editorial Reviews

Morfologie externă Corpul unitar excepţie fac cestodele un capăt al unui vierme ca formă fiind hpv virus diagram, cilindric, ca o pamblică etc.

Capul puţin distinct, este delimitat de restul corpului printr-o îngustare în formă de gât sau prin prezenţa organelor de simţ, a creierului, iar la cele parazite prin dispozitive pentru fixare ventuze, cârlige.

Un capăt al unui vierme ajung de la câteva sute de microni la 10 — 15 m, excepţional 20 m. Culoarea este alb-opacă sau transparentă.

un capăt al unui vierme

La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru, uneori cu desene viu colorate. Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale.

Account Options

Organizare internă Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular sau infranucleat, un capăt al unui vierme sau integral ciliat la formele libere, cu o cuticulă, uneori cu spinişori la cele parazite; formează cu musculatura parietală circulară la exterior, longitudinală la interior şi adesea cu fibre diagonale, care pot trece în muşchii dorso-ventrali teaca musculo-cutanată.

Formaţiunile scheletice lipsesc.

un capăt al unui vierme

Prezintă însă producţii cuticulare spini, cârlige la paraziţi pentru fixare, iar la cele libere în armătura organelor copulatoare. Platelminţii posedă o mare varietate de secreţii adezive, mai abundente la extremităţile corpului.

Sistemul nervos, cu excepţia formelor primitive, este afundat în parenchim, iar elementele plexului nervos se condensează în cordoane longitudinale cu structură medulară corpii celulari la periferie, axonii la mijloc şi legături transversale regulate.

Account Options

Perechea de cordoane ventrale este mai puternică. În regiunea cefalică se află creierul. Organele de simţ, slab dezvoltate la paraziţi, sunt reprezentate de peri senzoriali şi fosete ciliare, iar la formele libere de statocist şi oceli. Sistemul digestiv lipseşte la cestode şi fecampiide, acestea hrănindu-se osmotrof. La acestea există un masiv endodermic fagocitar, care comunică direct sau printr-un faringe simplu cu gura.

Ajută-mă s-o găsesc și-ți dau găurile de vierme. Onu geri almamda bana yardım et Căpitane, ne apropiem de coordonatele găurii de vierme. Kaptan, solucan deliğinin koordinatlarına yaklaşıyoruz. Componentele unui vierme sunt interconectate exact ca cele ale unei mașini.

La celelalte ordine, faringele este de diferite tipuri, iar intestinul mai mult sau mai puţin ramificat şi închis în fund de sac. Digestia, iniţial cavitară, sfârşeşte intracelular.

Baze teoretice[ modificare modificare sursă ] Teoria generală a relativității extinde spațiul euclidian al experienței umane cu un spațiu-timp mai general cu o curbură.

Uneori se formează un sincitiu fagocitar provizoriu turbelariate. Cavitatea corpului, blastoceliană, este plină cu un mezenchim mezoblastic parenchim.

vierme - Traducere în turcă - exemple în română | Reverso Context

Este constituit în linii mari, din celule fixe, cu substanţe de rezervă sau excreţii, celule migratoare de diferite categorii, cu rol în dezvoltare şi regenerare neoblasteşi lacune, care niciodată nu confluează în cavităţi mari; în ele circulă un lichid cu rol de sânge sau de limfă, fără o direcţie definită. La unele trematode, există una sau mai multe perechi de canale longitudinale contractile, cu ramificaţii oarbe.

un capăt al unui vierme

Parenchimul reprezintă mediul intern al animalului, sediul proceselor de metabolism. Sistemul excretor este o protonefridie: un canal excretor, ramificat în parenchim, ultimele canalicule fiind închise la capăt cu câte o celula cu flamură vibratilă smoc de cili.

Smocuri de cili se găsesc şi pe traiectul canalului. Structura submicroscopică a segmentului tubular al celulei terminale corespunde cu a coanocitelor spongierilor, fiind formată din microtubuli longitudinali, încercuiţi de o membrană plasmatică; uneori există microtubuli transversali.

Special offers and product promotions

Numărul porilor excretori, poziţia lor şi modul de comunicare cu exteriorul diferă. Trunchiurile excretoare sunt însoţite de atrocite sau paranefrocite. Sistemul genital.

un capăt al unui vierme

Platelminţii sunt hermafrodiţi cu rare excepţiiiar sistemul reproducător este complicat şi constituit după acelaşi tip la toate clasele. Gonadele sunt masive sau foliculare, iar cea femelă excepţie arhooforele separată într-o porţiune mai mică, germigenă şi una mai mare, vitelogenă, ultima producătoare de celule viteline surori avortate ale ovululuicare servesc ca hrană embrionului.

Corelativ cu această structură, oul este ectolecit.

un capăt al unui vierme

Vitelogenele urmează traiectul intestinului şi sunt în contact cu el uşurând adsorbţia substanţelor nutritive, necesare elaborării vitelusului; la cestode, la care hrănirea se face prin osmoză, ocupă poziţie periferică. Aparatul copulator este complicat, uneori cu armătură cuticulară şi glande anexe, dispozitive pentru acuplare şi pentru înmagazinarea spermatozoizilor proprii sau pe cei primiţi de la partener, uter pentru acumularea ouălelor, foarte dezvoltat la paraziţi.

Oamenii de ştiinţă au creat o gaură de vierme magnetică | Ştiinţa Online

Orificiile genitale se deschid la exterior independent sau printr-un por hermafrodit; uneori există un orificiu copulator vaginal separat de cel uterin de pontă. Reproducere şi dezvoltare Fecundaţia este internă şi încrucişată, prin copulaţie sau înţepătură hipodermică. Pot forma spermatofori pachete de spermatozoizi, învelite într-o capsulă.

Dezvoltarea depinde de tipul de ou.

La formele cu ouă endolecite, dezvoltarea este de tip spiral şi determinată; entomezodermul derivă din micromera 4d, iar la policlade există larvă liberă; la speciile cu ouă ectolecite, dezvoltarea este puternic modificată, cu foiţe germinative provizorii, datorită prezenţei celulelor viteline.

Cele parazite trematode, cestode au cicluri evolutive complicate, cu stadii larvare diferite, schimb de gazdă şi de generaţii, fenomene de neotenie, poliembrie şi înmulţire asexuată.

un capăt al unui vierme

Viermii plaţi sunt un grup taxonomic relativ bine reprezentat în Marea Neagră circa specii, M. Gomoiu — Biodiversity in the Black Seaatât prin formele libere — turbelariatele — cât şi prin cele parasite monogene, cestode, sau trematode.

Date despre formele libere turbelariatesunt fragmentare.